"Nu-ti uram Craciun fericit, desi stim ca e Craciunul, intrucat Craciunul nu exista si, in general, zilele precum Craciunul, exceptionale, iesite din rand, suspendate, asa cum le-ai perceput tu pana azi, datorita culturii conservatoare unde te-ai format, nu vor mai exista in viitorul apropiat - liberal, uniform si, hai, recunoaste si tu, mai prietenos astfel!" De Sarbatori, am primit - din partea unei prestigioase institutii culturale britanice (al carei sonor nume nu-l voi invoca aici!) - o felicitare cu urmatorul continut tipizat: „All days are created equal./ Everyday has the right to recognition/ And no day should be subject to/ Cruel or degrading treatment./ Everyday has the right to freedom of expression/ And the right to participate/In the cultural life of the community./ Everyday has the right to belong to/ The religion of its choice,/ And should not suffer discrimination based on/ Sunshine, rainfall, temperature,/ Or seasonal orientation." Intr-o traducere grabita, textul suna cam asa: „Toate zilele sunt create egale./ Fiecare zi are dreptul la recunoastere/ Si nici o zi nu trebuie supusa cruzimilor ori abuzurilor./ Fiecare zi are dreptul la libertate de expresie/ Si dreptul de a participa la viata culturala a comunitatii./ Fiecare zi are dreptul sa-si aleaga/ Propria religie,/ Si nici o zi nu ar trebui sa sufere discriminare/ In functie de soare, ploaie, grade Celsius/ Sau orientare sezoniera (i.e. de anotimp!)." Poemul (pentru ca despre un poem este vorba, in cazul in care nu v-ati dat seama) apartine lui Benjamin Obadiah Iqbal Zephaniah, un artist de culoare, foarte popular in Anglia (nascut la Birmingham, in 1958, dar crescut in Jamaica), si se intituleaza Happy Everyday, adica, tot aproximativ, O zi obisnuita fericita (inteleasa ca o urare gen „Craciun fericit!"). N-am nimic cu rapper-ul Zephaniah, a carui arta e apreciata de marele public anglofon si c