La fel ca şi Steaua, Dinamo are priceperea deloc măgulitoare de a-şi strecura singură trotil în ghete. Iar consecinţele au fost, de-a lungul istoriei, devastatoare.
Din 2007, titlul a fugit cât l-au ţinut picioarele de arena din Şoseaua Ştefan cel Mare, iar finalul actualului sezon îl prinde tot în "exil". În această perioadă, în Europa s-au înmulţit episoadele jenante pentru clubul care s-a bătut de la egal cu italienii şi i-a făcut să ruşineze de neputinţă pe nemţi. Conducerea de la Dinamo n-a avut răspuns pentru criza de valori din fotbalul românesc, dar situaţia nu diferă, din acest punct de vedere, de cea existentă la alte grupări de acelaşi calibru din Bucureşti. Şefii au gândit când cu buzunarul, când cu mintea celor doi câini de pe stemă, iar rezultatele s-au văzut. Numirea antrenorului a avut de fiecare dată sămânţă de scandal. Fiecare falangă a puterii dinamoviste a avut preferatul ei. Când Nicolae Badea a numit responsabilul cu rezultatele, asta nu le-a convenit altor indivizi şi, la "pachet", nici lui Cristi Borcea. Cât despre Cornel Dinu... Obişnuit să mârâie, nu este şi nu va fi niciodată de acord cu acela care vine la Dinamo şi comite imprudenţa de a nu-i cere expertiza. Aşa că preferă să facă atmosferă.
Alegerile de moment au fost discutabile, nefericite, programele au lipsit cu desăvârşire, dar nici chiar toate acestea la un loc n-au ucis viitorul aşa cum au făcut-o anumite personaje. Multe gafe vor putea fi ignorate, destule iertate, însă una pare să fi pus cruce: coabitarea, uneori interesată, cu acei oameni care au căpuşat clubul.
Deciziile au fost influenţate extern şi nociv de către indivizii respectivi. Aşa a fost posibilă greva de la Cluj, aşa s-a născut reacţia de acum a lui Ionel Dănciulescu.
Au dinamitat situaţia la club atunci când şi-au dorit şi, mai ales, când au avut interes material. Nedisi
