Anul 2012 are toate şansele de a deveni un an politic de referinţă. Este practic prima dată după anii `90, când oamenii ieşiţi în stradă au impus o schimbare de guvern, un vot de neîncredere în Parlament şi un nou guvern ales cu o largă majoritate.
Am intrat în al 24-lea an de la Revoluţia din 1989. Anul 2012, care s-a încheiat de puţin timp a debutat sub semnul unor puternice manifestări de stradă, în luna ianuarie 2012, pe fondul nemulţumirilor legate de proiectul privind legea sănătăţii. La un moment dat, ştirea că doctorul Raed Arafat a fost demis din funcţia ocupată la Ministerul Sănătăţii a produs un protest la Târgu Mureş, locul în care acesta a pus bazele SMURD un serviciu performant, care a salvat numeroase vieţi până acum.
Protestele s-au extins în mai multe oraşe din ţară căpătând accente antiguvernamentale şi anti prezidenţiale.
Cert este că nemulţumirea faţă de guvernul condus de Emil Boc cuprinsese întreaga ţară, din cauza austerităţii impuse populaţiei, în special sectorului bugetar, la care s-au adăugat batjocura faţă de banul public, fanfaronada, nepotismul şi lipsa celui mai elementar bun simţ. Ca o urmare firească a protestelor Guvernul Boc a demisionat fiind înlocuit cu un guvern Mihai Razvan Ungureanu, aparent „primenit”, cu tineri, dar în spatele cărora roiau aceiaşi „bătrâni” controversaţi.
Având probabil greţuri provocate de excesul de vită de Kobe sau confundând postul de la Guvern cu cel de la catedra sau de la Informaţii Externe, premierul cu nume de cioban mioritic s-a dat realmente în stambă spunând că românii înecaţi de zăpadă sunt leneşi, că au mers prima dată la cârciuma din sat, că nu trebuia să aştepte armata să-i scoată din nămeţi. Acest domn cu privire de crucişător a continuat s-o facă pe politicianul până când votul de neîncredere din Parlament din mai l-a trimis în istoria, de unde se bătea cu pumnul piep