Gigi Becali a jubilat în această vacanţă de iarnă. S-a lipit de sticla televizorului cu un succes nebun. Cearceafurile de şorici şi celelalte trofee porcine pe care le-a plescăit între Ignat şi Revelionul petrecut în Poiană nu i-au persecutat pateul, nu l-au marcat prin lenea siestei. Dimpotrivă. Au dat o cifră octanică de toată lauda declaraţiilor lui Gigi, declaraţii care au îndestulat săraca grilă de iarnă a ştirilor din fotbal. Faptul că imaginaţia efervescentului personaj a surclasat fără drept de apel adevărul nu mai contează. Gigi a fost popular şi în materie de vizibilitate a distrus concurenţa. Nici zvâcnirile vulcanicului văr Giovani, nici paiele pe foc puse în discordia dintre Răzvan Lucescu şi Adrian Mutu, nici poveştile cu swingers şi nici sărăciile care i-au tulburat existenţa lui Mititelu nu au reuşit să atenteze la supremaţia lui Gigi.

Recunoscând reuşitele lui Gigi Becali în materie de afişaj mediatic, parcurgem doar jumătate din calea spre adevăr. Dacă ne propunem să fim drepţi până la capăt, trebuie să recunoaştem şi noncombatul unor concurenţi din categoria de elită. Mihai Stoica a intrat în odihna unei hibernări temporare după ce Dan Petrescu, prin plecarea sa în Rusia, i-a amputat oarecum optimismul. Marian Iancu, individ bine mobilat, a renunţat de mult la practicile ucenicului flecar din fotbal. De-acum loveşte scurt, bine ţintit, când trebuie şi numai la interes. Din aceeaşi categorie face parte şi Adrian Porumboiu. Omul a început să graţieze cauzele care nu-l privesc direct, îşi capitalizează cu mult mai multă discreţie reuşitele, n-a mai abuzat de ieşiri nevricoase atunci când a fost călcat pe coadă. Dar cea mai notabilă absenţă, trebuie să recunoaştem, o bifează redutabilul Cristi Borcea. Iar succesul de popularitate al lui Gigi Becali în absenţa unor confruntări cu prietenul Borcea n-are nici un fel de savoare. Este ca şi cum S