Mă numesc deputat Victor Cristea. Alegătorii din Vaslui mă apreciază în mod deosebit. Mi-au dat două mandate de primar şi, până în prezent, două mandate de deputat. Ca membru al grupului parlamentar de prietenie cu Mongolia, dar mai ales ca secretar al Comisiei pentru Învăţământ, am considerat de datoria mea să vizionez filmul românesc ”Poziţia copilului”, pentru a mă informa de la sursă care este această poziţie.

Nu m-am deplasat singur, ci cu un martor. Ce am constatat: că noi ne chinuim să dăm o educaţie copiilor la şcoală şi, în filmul ăla - numai nişte obscenităţi, trivialităţi, înjurături... Mergând pe firul logic, m-am întrebat: nu cumva acel film a fost premiat pentru că se doreşte denigrarea poporului român şi minimalizarea activităţii în învăţământul nostru? Şi noi venim să-i mai dăm artistului... (Mă sufoc de indignare). Pe ce bani?... Să-l şi legiferăm să denigreze şi să ne facă inculţi. Cu ce bani a făcut acest film, l-a făcut cu bani din buzunarul lui, din salariul lui?

Sunt satisfăcut că am rostit în Parlamentul României interpelarea de mai sus. Dar, ca orice om politic responsabil, nu m-am mulţumit cu succesul facil pe care l-am obţinut în plenul Camerei şi m-am dus la cauze.

Astfel se explică de ce studiez în prezent aşa-numita ”Scufiţa roşie”, un material bibliografic larg răspândit în rândul copiilor noştri, de Fraţii Grimm (două sau mai multe persoane). Această poveste, care le este inoculată tinerilor de la cea mai fragedă vârstă, prezintă situaţia unei fetiţe nesupravegheate, care se deplasează, pe un traseu dificil, pe drum forestier nemarcat, până la bunica ei, sub pretextul de a-i duce un coş cu alimente (în coş se află şi o sticlă de vin, ceea ce spune multe despre năravurile bunicii).

Drama acestei fetiţe mâncată de lup este una cu final fericit, în sensul că apare un vânător, care execută un foc în plan orizon