Propunerea mea vine în continuarea articolelor scrise în august - „De la vorbe la fapte" - şi septembrie - „Perioada de probă". De această dată, vă propun să treceţi la treabă. Să vă definiţi un plan de dezvoltare care să vă asigure trecerea de la postul de manager operaţional la cel de strateg. Da, a propriei vieţi.

Ştiu, e mai simplu să-i învinovăţeşti pe alţii pentru nereuşită sau stagnarea profesională. Mai ai o variantă. Să îţi construieşti planul de acţiune şi să-l urmezi conştiincios, fără supervizarea nici unui şef.

Cum să faci asta?

Răspunzându-ţi onest la nevoile tale, atât personale, cât şi profesionale. Investind pentru început în tine cu timpul dedicat pentru această temă.

Gata?

Ştii ce îţi doreşti, preferabil, de la angajator? Dacă nu îţi asumi o susţinere argumentată în faţa acestuia, singura opţiune este să ţi le oferi singur. Eşalonând cheltuielile aferente şi bucurându-te de această victorie. Acest tip de investiţie este cu siguranţă una profitabilă. Orice pas făcut în direcţia care te reprezintă contribuie implicit la eficienţa ta.

Îmi aminteam cu câteva zile în urmă de bunul obicei al unor angajatori de a dedica spaţiu în clădirile de birouri pentru odihnă, relaxare. Şi nu mă gândesc la spaţiile în care este permis fumatul, cu toate că şi acele pauze sunt în oarecare măsură benefice.

Mă gândeam la o încăpere care avea fotolii şi chiar o canapea pe care cei care îşi doreau,puteau să se întindă şi să citească. Mai mult, găseau în biblioteca din acelaşi spaţiu resurse de lecturare din domeniul în care profesau şi, astfel, timpul petrecut citind era o pauză activă. Mintea funcţiona detaşată de stresul unui obiectiv care trebuie imperios atins, asimilând cunoştinţe.

Dar, dacă acest tip de cerinţă nu încape în oferta angajatorului, de ce să nu faci singur acest lucru pentru tine? Sau chiar să-ţi acoperi nişte