Venerabilul dr. Pantelimon Miloşescu, binecunoscut medic otorinolaringolog, este totodată un pasionat cercetător al documentelor de iatroistorie, vechi înscrisuri pe care le decriptează şi le interpretează de o manieră personală în texte care, în subsidiar, mi se pare că sunt moralizatoare la adresa generaţiei june, din ce în ce mai puţin interesate în a cunoaşte trecutul, în general, cel al medicinii româneşti, în particular. Chiar dacă acest trecut a fost ilustrat de mari personalităţi, recunoscute adesea şi în afara graniţelor naţionale. Uneori, inclusiv pentru deţinerea unor priorităţi într-o specialitate sau alta. Dsa redactează neobosit articole şi cărţi, cu onoranta pasiune a amatorului. A fi „amator“ nu are, cum uneori este acreditat, conotaţii diminutive; din contră, amatorul este un pasionat al arealului său de investi­gaţie, un „iubitor“, fără a fi însă neapărat un specialist, adică un profesionist „şcolit“ al domeniului. Iar buna intenţie compensează inadvertenţe ţinând de metodă. De curând, dl dr. P. Miloşescu şi colaboratoarea dsale, dr. Daniela Iosefina Miloşescu, medic primar medicină de familie şi popularizatoare a unor noţiuni tangente problematicii sanitare (ex. vol. „Ciupercile otrăvitoare din flora spontană a României“) oferă cititorilor lucrarea Din trecutul tuberculozei şi victime memo­rabile din România (112 pp, ilustraţii alb/negru, Ed. Tridona, Olteniţa, 2012). În prefaţă, autorul principal, după o serie de generalităţi asupra tuberculozei, cu ţintă – probabil lămuritoare – publicul larg, boală identificată, pentru localizarea osoasă, chiar şi la mumiile egiptene şi cunoscută de grecii antici (care o numeau phtisisi), îşi dezvăluie intenţia să prezinte „înfiinţarea şi evoluţia Spitalului de tuberculoză «Filaret»; societăţile particulare de luptă împotriva tuberculozei; personalităţile medicale în lupta antituberculoasă şi, în