In ultimele trei luni, preturile globale ale activelor si-au revenit abrupt: preturile actiunilor au crescut cu peste 30% in economiile avansate, cresterea fiind mai accentuata pe pietele emergente; preturile materiilor prime – petrol, energie, minerale – au explodat; marjele de credit corporatist (diferenta dintre profitul obtinut din obligatiuni ale corporatiilor si castigul de pe urma celor guvernamentale) s-au ingustat dramatic, pe masura ce dobanzile obligatiunilor guvernamentale au crescut puternic; volatilitatea (generata de frica) a scazut, iar dolarul s-a depreciat, fiindca cererea de dolari siguri a scazut.
Dar este oare aceasta revenire a preturilor activelor motivata de schimbarea datelor economice fundamentale? Este ea sustenabila? Este recuperarea de teren a preturilor de pe pietele de actiuni inca o strangere a randurilor de catre "ursi" sau inceputul unui trend "taurin"?
In timp ce datele economice sugereaza ca a avut loc o imbunatatire pe fond – riscul unei depresii s-a redus, perspectiva ca recesiunea globala sa se aplaneze spre final de an se contureaza tot mai mult, predispozitia generala la riscuri e mai accentuata – este la fel de clar ca alti factori, mai putin durabili, joaca si ei un rol. Mai mult, cresterea brusca a unora dintre preturile activelor ameninta chiar revenirea unei economii globale care inca nu a atins fundul sacului. Raman, asadar, destule riscuri pentru ca o corectie negativa a pietelor sa survina totusi.
Mai intai, increderea si aversiunea fata de risc sunt firave, fiind posibil sa apara puseuri de volatilitate daca datele macroeconomice si financiare ne-ar surprinde negativ – lucru perfect posibil daca o revenire globala robusta (la care se asteapta multa lume) nu va avea loc in curand.
Apoi, politicile monetare extrem de relaxate (dobanzi zero, relaxari cantitative, noi facilitati de c