Dacă vă nelinişteşte cât de mult fluctuează cursul valutar, gândiţi-vă de câte ori s-a modificat Codul Fiscal anul acesta.
Cursul de schimb a urcat la sfârşitul săptămânii trecute la 4,32 lei/euro, pentru a coborî în ultimele zile la 4,27. Din păcate însă, discuţiile din societatea românească se axează fie pe efectele deprecierii leului, fie pe cele ale aprecierii sale, şi nu pe rezultatul conjugat al celor două: volatilitatea.
Şi totuşi volatilitatea ne afectează pe toţi, pentru că induce nesiguranţă în economie. În aceste condiţii, companiile şi băncile tind să-şi majoreze marjele de operare şi să transfere riscul consumatorului final.
Altfel spus, fiindcă-i imposibil să se ajungă la stabilitate macroeconomică prin modul de gestionare, e sacrificată stabilitatea monedei naţionale şi pus în loc reperul economiilor stabile - euro. Dar "euroizarea" economiei este numai consecinţa. Cauza e lipsa de fermitate a politicii fiscale.
Iar mai departe volatilitatea cheltuielilor bugetare, care se transmite într-o volatilitate a cursului, pe fondul nevoii de finanţare a Trezoreriei Statului induce, pe termen scurt, volatilitatea dobânzilor - în paralel cu fluctuaţia riscului -, dar pe termen lung vom asista la o volatilitate fiscală şi legislativă. Costurile se vor transfera către societate prin taxe mai mari, pentru că guvernele nu au altă sursă de venit.
Dacă nu credeţi, ia uitaţi-vă cum s-a majorat TVA de la 19% la 24%, deşi taxa era deja mare, şi va duce la migrarea afacerilor şi veniturilor în economia subterană. O astfel de gândire e specifică pentru cei care, în loc să asigure stabilitate macroeconomică prin modul de gestionare, pun în loc reperele economiilor stabile şi le dau o cocoaşă celor care arată că o pot duce pe prima: bun-platnicii la buget. Ca să rezum, din volatilitate