Unul dintre aparentele paradoxuri ale acestei campanii este importanta acordata numelui viitorului premier. Intotdeauna subiectul a stranit curiozitate, insa de aceasta data el devine, parca, chestiunea zero a acestei campanii.
Partidele mari au facut propuneri, televiziunile le dezbat si le cuantifica sansele. Presedintele a lansat si el un portret robot ideal caruia nu i se prea se potriveste niciuneia dintre cele trei propuneri.
Si totusi premierul nu este ales prin vot. El este o consecinta a votului. Normal ar fi ca in aceasta perioada in prim plan sa fie candidatii, si totusi acesta este ocupat de umbra misterioasa a viitorului premier.
Paradoxul este aparent, pentru ca aceasta focalizare a interesului e o consecinta fireasca a mai multor factori.
Alegeri fara prezidentiabili
Pentru prima data, alegerile prezidentiale sunt separate de cele parlamentare. Adica lipseste tensiunea confruntarii fata in fata, la nivel national, intre cateva figuri reprezentative, de anvergura.
Ar fi trebuit ca aceasta confruntare sa fie compensata de votul uninominal din fiecare colegiu, insa oferta e slaba, figurile sunt fie prafuite, fie cu mult prea necunoscute, asa ca putine sunt zonele unde confruntarea starneste cat de cat emotie.
Si publicul, si partidele, si presa au simtit nevoia sa personalizeze scrutinul. Electoratul doreste sa isi asocieze asteptarile cu o figura bine definita, cu putere executiva, partidele capata din nou locomotiva, iar presa are parte de acea tensiune datatoare de rating/trafic/tiraj.
Batalia pe nominalizare
Un alt argument este confruntarea apriga dintre Traian Basescu si partidele politice, cu exceptia celui prezidential. Intreaga intensitate a acestei confruntari se va concentra dupa alegeri pe numirea premierului, un atribut constitutional i