Badea Mihaela Ligia, o fetiţă de 3 ani şi 6 luni, a fost răpită, în februarie '90, de tatăl ei. După ce a încercat, fără succes, să o vândă bunicilor materni pe 10.000 de lei, Badea Gheorghe a păstrat-o şi a crescut-o numai în palme. În urma unei bătăi, tatăl şi-a ucis fetiţa. I-a ascuns cadavrul şi, deşi fapta e probată prin recunoaşterea ei de autori şi alte două martore, procurorul a pus NUP pe dosar. Fetiţa ucisă figurează în continuare ca fiind copil dispărut...

Fetiţa a fost ucisă în după-amiaza zilei de 2 martie 1991. Vreme de un an, deşi aveau indicii cu privire la suspiciunea de omor, poliţiştii n-au obţinut nici o probă. Abia în aprilie 1992, audiat pentru comiterea altor infracţiuni cu violenţă (viol şi vătămare corporală), Badea Gheorghe a mărturisit că a omorât fetiţa. La 5 mai 1992, mama lui, martoră la tragedie şi complice la ascunderea cadavrului, face un denunţ la Poliţie. La 3 iunie 1992, "dovedită" la testul poligraf, cea de-a doua martoră cedează şi dă declaraţii complete anchetatorilor.

SINGURUL PROCES-VERBAL: DE RECONSTITUIRE ŞI CĂUTARE

După ce a obţinut aceste trei mărturisiri, procurorul Poenaru a trecut la reconstituirea faptei, care a avut loc la 7 iulie 1992, la un an şi patru luni de la dispariţia copilei. Reconstituirea a rămas consemnată printr-un proces-verbal şi câteva fotografii cu cei trei ieşind din casă, apoi mergând pe drumul pe care pretind că l-au parcurs până pe ceair (câmpul din marginea satului situat în zona inundabilă a Dunării - n.r.). Casa cu pricina e despărţită de ceair printr-un drum şi-un şir de case. Ca să ajungă pe câmp, cei trei ar fi putut fie să treacă prin curtea vreunui vecin şi, apoi, de acolo, să coboare o pantă destul de abruptă, fie să ocolească pe drum casele aflate între ei şi câmp, distanţă de circa un sfert de ceas de mers pe jos. Timp în care chiar şi noaptea, la ţară