Un guvern care improvizează în asemenea hal la Ministerul Educaţiei e un guvern prost şi ar trebui să plece până nu strică şi mai mult.

USL a dat-o mai întâi în bară cu două propuneri penibile de miniştri, iar acum menţine un interimat de mântuială. Chiar şi faptul că nu e interesat să numească un ministru cu drepturi depline e descalificant pentru premierul Victor Ponta: tocmai la Educaţie păstrează un „înlocuitor"? Ca să nu mai vorbim de traiectoria pe care bietul domn Liviu Pop s-a trezit ministru: trebuia să se ocupe de altceva, dar fiindcă tot rămăsese locul liber, a primit sarcină de partid să facă pe ministrul. Mă rog, pe jumătate - până când va veni un ministru întreg.

Ajuns pe scaun, semi-ministrul interimar nu scapă nicio zi fără a face altceva decât trebuie. Avem o lege a Educaţiei care trebuie aplicată - bună, rea, e o lege votată de Parlamentul României. Aplicarea ei e mult întârziată (pentru că trebuie elaborate şi emise norme, ordine ale ministrului şi alte acte normative care ţin de „legislaţia secundară") şi stârneşte destule poticneli şi confuzii. În loc să se ocupe de administrarea corectă a acestor probleme curente, dl interimar are iniţiative şi idei. Mai întâi pune la adăpost sindicatele hotărând reţinerea directă a cotizaţiei din leafa profesorilor, apoi imaginează scheme pentru bac. Şi, bineînţeles, apare la televizor (deşi ar fi mai înţelept să se abţină, căci comunică foarte prost şi face greşeli de logică şi de limbaj). Luat pe sus de „sentimentul românesc şi ministerial al apariţiei la TV", ajunge să propună, de pildă, un fel de referendum: părinţii şi copiii să fie întrebaţi cum vor să fie bacalaureatul. N-ar fi mai bine să-i întrebăm direct pe elevi dacă mai vor să vină la şcoală? Sau dacă nu cumva preferă să primească direct în plic, prin curier, diploma de absolvire, contra unei taxe modice care se reţine direct din le