Parintele Calistrat Exista crestini care vor din toata puterea sa se mantuiasca, dar si crestini care s-ar putea lesne mantui daca, asemeni Sfintei Mariei Egipteanca, ar lua si ei o astfel de hotarare ferma si categorica de a stavili urgia pacatelor si a lua peptis calea Lui Dumnezeu, calea Bisericii, calea care duce la viata, calea mantuirii. Caci larga este calea ce duce la pierzare si stramta este usa prin care se intra în Rai! Numerosi sunt crestinii ritualisti, crestini "de duzina", care – bucurandu-se nestingheriti si fara oprelisti de Harul sfintitor din Tainele Bisericii, de la Sfantul Botez pana la Sfanta Euharistie, dar neîntelegand rostul si semnificatia lor, nu pricep ce mare dar primesc de la Dumnezeu pentru ca nici nu simt efectul lucrarilor tainice. Toti acestia, "devoratori" nu de publicitate, ci de daruri duhovnicesti, "consumatori" nu de piata, ci de Sfinte, - dar complet în afara lor! - sunt de fapt "crestinii" care umplu crasmele, tribunalele, balciurile, stadioanele, înjurand, hulind, clevetind, ponegrind, ocarand, defaimand pe altii si necinstindu-L pe Dumnezeu, ramasi sclavi ai meschinariei si micimii sufletesti: "Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte" (Marcu 8.18), caci "Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra în împaratia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri" (Matei 7.21). Iata de ce putem afirma fara sovaire ca toti cei care, declarandu-se crestini în gura mare, dar savarsind rele la vedere ca si în ascuns, sunt de fapt neadevarati crestini. Furtul, desfraul, betia, barfa, clevetirea, vorbirea de rau, defaimarea, juramantul fals ca si lipsa de cuvant – toate acestea nu sunt decat simptomele cele mai vizibile ale "mediocritatii" crestinesti. Cum sa pretinzi ca Il ai pe Hristos în inima atata vreme cat faptele îti sunt potrivnice cuvantului?! "Nu va amagiti" striga Aposto