Reprezentanţii minorităţii române de dincolo de Dunăre cer ajutorul Guvernului de la Bucureşti pentru a opri procesul de asimilare din partea Sofiei. Doi români din zona Vidinului povestesc cum au fost săriţi de bulgari la recensământul efectuat luna trecută.
De aproape un an, minoritatea română din Bulgaria nu a mai primit niciun ban pentru susţinerea celor 17 şcoli în care se învaţă în limba maternă. Statul român a început să finanţeze în urmă cu cinci ani învăţarea limbii în câteva clase din localităţile cu populaţie română.
Cursurile se ţin doar sâmbăta şi duminica. Şcolile nu sunt nişte instituţii propriu-zise, ci sunt improvizate în casele profesorilor, unde copii şi adulţi se adună la masa din sufragerie, iar cheltuielile cu plata dascălilor sunt minime: 100 de euro pe lună. Acum două zile, doi reprezentanţi ai Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria (UERB), Ivo Filipov Gheorghiev şi Nicolai Marinov Pacev, au venit la Bucureşti pentru a cere ajutorul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP) al Ministerului de Externe.
Asimilare prin sărăcirea populaţiei
În memoriul depus şi la Preşedinţia României, aceştia au cerut ajutor pentru păstrarea identităţii naţionale şi oprirea procesului de asimilare la sud de Dunăre, iar una dintre căi este susţinerea în continuare a acestor şcoli. Preşedintele Uniunii, Ivo Gheorghiev, medic de ambulanţă de meserie, spune că românii de la sud de Dunăre pot numai să vorbească, fiindu-le dificil să citească şi nu pot să scrie. „Dacă mai ştie vreunul un pic să citească, asta e pentru că a învăţat engleza sau franceza la şcoală, dar nu se descurcă defel cu literele specifice. Cu gramatica, deloc. De fapt, acum e aşa: bunicul şi bunica nu ştiu bulgăreşte, nepotul sau strănepotul nu ştie româneşte. Nepotul se duce la ei şi se uită unul la altul, nu ştiu să schimbe două cuvinte. E un fenom
