Din perspectiva sociala si familiala, barbatul si femeia au drepturi egale, atit in relatia de cuplu, cit si in ceea ce priveste copiii. Este un drept enuntat odata cu modificarea statutului civil, cu ocazia casatoriei; totusi, legislatie care sa protejeze si drepturile tatalui nu exista decit in tarile cu o puternica influenta patriarhala. Sintem cu totii de acord ca decizia de a avea copii trebuie sa fie una comuna a membrilor unui cuplu stabil, matur, aceasta decizie fiind vazuta ca o dovada suprema a sentimentelor si o implinire deplina a cuplului. Pornind tot de la aceasta premisa, astazi, medicina secolului XXI ofera posibilitatea planificarii familiale, adresindu-se astfel tot entitatii cuplului. Daca in ceea ce priveste decizia de a avea copii sint intrunite opiniile ambilor parteneri, in cazul dorintei de a nu duce la bun sfirsit o sarcina, aceasta nu ar trebui sa fie tot o decizie comuna? Drepturile tatalui in problema avortului constituie un motiv aprins de disputa, atit pe partea generala a avortului, cit si in ceea ce priveste egalitatea de drepturi intr-un cuplu. Actualmente, foarte putine tari din lume au legislatie care sa prevada necesitatea acordului tatalui in ceea ce priveste decizia avortului. Aceasta controversa nu este una noua, radacinile ei istorice punindu-si amprenta in timpuri diferite, potrivit mentalitatilor diferite. Legea romana, de exemplu, proteja drepturile tatalui, femeile care recurgeau la avort fiind exilate sau chiar omorite pentru prejudiciul pe care il aduceau sotilor, de a-i priva de dreptul la un mostenitor. In secolul al IV-lea i.H., Sopater, un scriitor grec din Alexandria, il cita pe un avocat ce notase cazul unui barbat pe nume Antigene, care-si invinuia sotia de privarea dreptului de a deveni tata, prin realizarea unui avort. In prezent, in tari precum Egipt, Iran, Irak, Guineea-Bisau, Coreea, Nicaragua, Arabia Saudita,