-Pragmaticii greci au marcat de trei ori în poarta lui Lobonţ şi puteau să mai înscrie cel puţin o dată în repriza a doua. Mitroglou a confirmat forma senzaţională pe care o traversează în faţa unor tricolori penibili în defensivă

Somnul din ultima noapte a fost mai agitat decât de obicei. Dimineaţa ai aşteptat-o cu nerăbdare, chiar dacă ţi-a umplut mintea de întrebări: “Îl joacă pe Stancu? Iar rămâne Maxim pe bară?”. Ai analizat fiecare opţiune şi ai încercat să te familiarizezi cu numele jucătorilor greci: “Salpingidis... Katsouranis” De Mitroglou ai tot auzit. Apoi ai căutat prin dulap tricoul ăla galben al naţionalei. Realizezi că au trecut ani buni de când nu ţi-ai mai îmbunătăţit colecţia, dar vina e tot a lor, a jucătorilor care nu au mai oferit vreun motiv de bucurie de prin 2008.

Biletele rupte după minutul 20

Tribunele modernului “Karaiskakis” se transformă la 21:45 într-un imens drapel al Greciei. Mai puţin un colţ de peluză în care românii aprind torţe şi se fac auziţi printre fluierăturile elenilor. La prima fază a meciului, Mitroglou - atacantul al cărui nume a fost pronunţat obsesiv în ultimele săptămâni – cere penalty! A căzut singur de lângă Gardoş, iar Proenca nici nu-l bagă în seamă. Peste două minute, Torje centrează de lângă Holebas, dar Marica nu e atent, iar mingea-i sare din picioare direct în braţele portarului. “Hai că suntem pe ei!”, îţi spui când vezi şutul bun al lui Torje (8). Puţin pe lângă, dar nu-i nimic, important e că suntem acolo, în faţă. Oricum, nu e ca şi cum cineva se aştepta la goluri rapide într-un Grecia – România, meciul văzut drept cel mai anost din play-off.

Din primul sfertul de oră, acela în care echipele ar trebui să se tatoneze, a mai rămas un minut. E lovitură liberă pentru greci din lateral stânga. Deja ai înţeles că bărbosul Samaras e cu o clasă peste ai săi col