La 32 de ani, se poate lăuda cu o realizare de excepţie: refacerea picturilor murale din Bisericile bucureştene Doamnei, Batiştei sau Greacă. Alături de o echipă de restauratori, Silvia a repictat şi tavanul Bibliotecii de la Banca Naţională.

Pasiunea pentru pictură a descoperit-o de mică. „Ai mei îmi dădeau libertatea de a desena pe pereţii casei şi mâzgăleam portrete sau chestii abstracte“, povesteşte artista cum şi-a dezvoltat pasiunea.

A urmat Liceul de Arte „Nicolae Tonitza“, pe care îl descrie ca „foarte liber“ în comparaţie cu alte şcoli. „Mi-a plăcut foarte mult perioada liceului pentru că profesorii ne tratau ca pe artişti, ştiau că suntem mai trăsniţi şi ne acordau mult credit“, mărturiseşte tânăra.

Cursurile micilor creatori se desfăşurau uneori în parcuri sau în muzee şi întotdeauna se distrau din plin.

În timpul facultăţii, Silvia a urmat secţia de „Conservare şi Restaurare a Operei de Artă“, ajutând la refacerea picturii murale din Biserica Doamnei, dar şi la extrase din Mănăstirea Văcăreşti. „Am lucrat şi la Sighişoara, la Biserica din Deal şi la Casa cu Cerb“, declară ea. Munca la acest tip de restaurare este dură. „Este periculos să stai cocoţată la câţiva metri înălţime atâtea ore şi să te mişti pe schele, uneori improvizate. Am trăit momente de groază la Biserica Sfântul Nicolae de la Obor, când am lucrat pe o schelă şubredă“, îşi aminteşte specialista.

Doctor de tablouri

În tehnica restaurărilor se folosesc instrumente chirurgicale. „Noi lucrăm cu aproape toate ustensilele medicilor, pense, bisturie. Uneori ne fabricăm propriile unelte, depinde de ce avem nevoie“. Artista spune că a întâlnit mulţi colecţionari care s-au aventurat în a face pe „restauratorii“.

„Una dintre cele mai mari grozăvii pe care am auzit-o a fost curăţarea tablourilor cu cartofi. Este foarte răspândit