Cărţile pe care le semnează Patricia Cornwell sunt derutante. Nu ştii cu exactitate care e proporţia între ficţiune şi realitate...
În "Cartea morţilor" o reîntâlnim pe uimitoarea Kay Scarpetta, patolog criminalist. Împreună cu Benton Wesley, psiholog criminalist, şi Ottorino Poma - un medic legist italian -, ea investighează moartea tenismanei Drew Martin, ucisă în Cetatea eternă şi mutilată cu sălbăticie. Celebra campioană de numai 16 ani a fost, mai întâi, strangulată, apoi i s-a tăiat fesa dreaptă, i s-au scos ochii. Orbitele i-au fost umplute cu nisip, pleoapele i s-au închis şi i s-au lipit cu superglue. Fără îndoială, opera unui dement. Dar crima comisă la Roma îşi are sorgintea în altă parte. Autorul ei este un fost combatant în războiul din Irak, care şi-a pierdut minţile după ce o bombă i-a aruncat în aer maşina în care se afla. Prietenului său rănit grav în urma exploziei i-a tras un glonte în cap pentru a-i curma chinurile. De altfel, acesta e şi mobilul fărădelegilor sale - dorinţa de a-şi scuti semenii de suferinţe.
PORTRETE. Căutarea lui continuă pe teritoriul american, unde Scarpetta are un cabinet de medicină legală. Se mai comit şi alte crime, care indică prezenţa în împrejurimi a unui ucigaş în serie. Descoperirea adevărului e anevoioasă şi îndelungată. Timpul care trece îi îngăduie însă scriitoarei să contureze cu fermitate portretele personajelor sale, numeroase şi de o varietate remarcabilă, plasate în medii diverse.
Multe dintre paginile romanului aduc aminte de fascinantele documentare de pe Discovery, în care specialişti excelent informaţi explică în detaliu mijloacele folosite astăzi în prinderea asasinilor. Ce diferenţă între Hercule Poirot, căruia îi era destul să-şi pună la lucru "micile celule cenuşii" şi îi şi prindea pe făptaşi, şi detectivul din zilele noastre, la dispoziţia căruia se află o apar
