Deşi au apărut sute de poeme inedite în ediţii omagiale, versuri necunoscute publicului încă există în colecţii personale. Astăzi, marele poet ar fi împlinit 75 de ani. Sursa: Ion Cucu

1 /.

Dacă s-ar aduna toate poeziile dăruite de Nichita Stănescu şi niciodată publicate, s-ar edita câteva volume consistente de versuri. La 25 de ani de la dispariţia marelui poet, poemele sale dăruite prietenilor şi cunoştinţelor n-au fost încă adunate, în totalitate.

„Cu siguranţă, există foarte multe poezii încă nepublicate şi asta pentru că Nichita avea obiceiul să dăruiască poeme zilnic. Bănuiesc că sunt sute de poeme prin ţară, iar manuscrise inedite vor tot apărea de-acum înainte. El spunea că a dedica un poem e ca şi cum ai dărui o floare”, spune Dora Stănescu, fosta soţie a poetului, care păstrează încă în arhiva personală texte inedite.

„Eu, personal, am poeme dedicate mie, dictate de Nichita, care au rămas într-un dosar în arhiva mea personală şi care vor intra cel mai probabil în arhivele Academiei sau ale Muzeului Literaturii Române. Nu am numărat textele, doar le-am inventariat şi le-am închis bine alături de tăieturi din ziare ale lui Nichita, pe marginea cărora făcea notaţii”, a mărturisit, în exclusivitate pentru EVZ, Dora Stănescu.

Pentru că fiecare carte semnată de poet era o construcţie în sine, cu o structură profund personală, ele nu vor apărea într-un volum separat, ci în ediţii critice. Primele poeme inedite din colecţia Dorei Stănescu – necunoscute şi acum publicului larg - au apărut, în facsimil, în albumul memorial din 1984, editat de Viaţa RomĂnească. Pe unul dintre ele, „Pentru o mie de cântece”, dictat de poet în 1973, îl reproducem aici.

“Să le vândă, dacă or avea valoare, şi să se distreze”

Ştefan Agopian, bun prieten cu Nichita Stănescu începând din 1977, crede că “există