Răzvan Exarhu: "A venit vremea în care trebuie să executăm programul de sărbătoare."

Gospodina familiei este omul de serviciu. Ea trebuie să recepţioneze hălci de carne, saci de vegetale şi tot restul proviziilor şi să zâmbească mulţumită orice ar fi. Asta dovedeşte că sunt totuşi printre noi şi mulţi albi care funcţionează ca negri. Discriminarea, ca şi mâncarea, cum zice nea Matache, nu e aşa de uşoară cum crede lumea.

Pe la televizor zic băieţii că nu eşti creştin dacă nu ai pe masă o orgie culinară, care cumulată ar da un miel umplut cu ouă, cozonac, drob, spanac, ceapă verde şi tot ce mai consideră drept-credincioşii că le reflectă dragostea pentru apokatastază şi alte kestii. Am vorbit cu mai mulţi psihologi care spuneau că toate puseurile semnificative de violenţă domestică apar de sărbători sau la sfârşiturile de săptămână. Asta spun şi toate statisticile. Că, în aceste momente de linişte, lumea are mai mult timp să-şi spargă faţa sau să facă nişte sfinte crize de nervi. Teoretic, toţi sunt împreună cu părinţii ori familia, cum spune avertismentul tv, şi încep să-şi iasă din minţi din orice, în special de la detalii domestice. Hai, că ţi-am trântit mielul pe masă, taie-l, fă-l bucăţi, fă drob, opăreşte, fierbe, prăjeşte, frământă cozonacii, colorează ouăle şi gândeşte-te că o faci pentru un moment de neprihănită sărbătoare, pentru că expresia cu care vin de obicei bărbaţii din piaţă nu e tocmai una creştinească.

Într-un fel, sărbătorile astea despre care se grăbesc să mănânce rahat în registrul patetico- poetic toate formele de media, inclusiv oamenii, sunt un prilej exclusivist de exploatare a aproapelui de sex slab sau frumos – că nici partea asta nu mai e foarte clară. E o încleştare, e o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a îndeplini cerinţele momentului şi pentru a răspunde prezent la toate strigările, indiferent de