Cine l-a văzut marţi seara pe Mihai Tănăsescu la RealitateaTV încercând stoic şi resemnat să dea explicaţii raţionale pentru un eventual acord cu FMI îşi poate imagina cu uşurinţă reacţia colegilor săi de la Washington: dând din cap şi cu o jumătate de zâmbet în colţul gurii, aceştia vor fi murmurat compătimitor: nice try, Mike - adică un fel de „curajoasă încercare, dar nu ai avut nicio şansă”.

Într-adevăr, vocea raţiunii economice şi politice nu avea cum să fie auzită în acel pandemonium de neaveniţi, cei mai mulţi isterici, prezidat cu incompetenţa-i uzuală de Andreea Creţulescu. În zadar a explicat domnul Tănăsescu, de care România ar fi avut astăzi nevoie la Ministerul Finanţelor Publice, că rolul unui acord cu FMI este de a asigura finanţarea deficitelor mari acumulate de România - şi de românii care s-au împrumutat peste posibilităţi - în condiţiile crizei financiare internaţionale care a paralizat băncile comerciale; tot în zadar au declarat foştii premieri Petre Roman şi Adrian Năstase că nu are rost să ne speriem de un aranjament cu FMI; în pustiu vorbesc de câteva zile reprezentanţii BNR, explicând că banii vor intra în rezerva Băncii Naţionale şi vor contribui la stabilizarea cursului de schimb; şi tot degeaba a demonstrat preşedintele BNS Dumitru Costin că prăbuşirea monedei naţionale are consecinţe catastrofale asupra nivelului de trai.

Televiziunile „de ştiri” o ţin una şi bună: vom fi mai săraci, pentru că salariile bugetarilor vor fi îngheţate sau vor scădea, iar taxele vor creşte pentru că... aşa s-a întâmplat în Letonia. Chiar dacă situaţia economică a Letoniei era incomparabil mai precară decât a României şi nu se impun măsuri identice; chiar dacă risipa din sectorul bugetar a fost demascată de aceleaşi televiziuni cu lux de amănunte şi mânie proletară. Constatăm însă că acum noua lor misiune este de a crea o atmosferă ince