O fetiţă în vârstă de 15 ani s-a certat cu tatăl său într-o zi. Bărbatul şi-a ieşit din fire şi i-a spus copilului cu toată patima: "Să dea Domnul să-ţi crească o bubă-n fund"... După câteva zile, tatăl fetiţei s-a dus urgent la spital pentru că-i crescuse... "o bubă mare în fund!". Râzând, dar - în acelaşi timp - înţelegând că trebuie să existe o legătură între cuvintele rostite de tatăl său şi buba care-i apăruse tam-nesam, copilul m-a întrebat care era legătura şi cum fusese posibil aşa ceva?
Avem aici de-a face cu puterea cuvântului rostit de gura proprie, dar şi cu legile universului, care materializează şi-n trupul nostru ceea ce spunem sau dorim. Aceleaşi legi materializează ceea ce spunem sau le dorim altora. Încărcătura emoţională specifică unui moment tensionat face ca un cuvânt - fie el pozitiv sau negativ - să aibă efecte materiale imediate sau rapide, aşa cum s-a întâmplat în cazul fetiţei şi al tatălui ei. Gândurile şi cuvintele noastre au efecte materiale, fiziologice, emoţionale şi spirituale, iar primul afectat de ele este chiar cel care le rosteşte. Noi nu avem experienţa meticulozităţii în relaţia cu gândurile şi cuvintele pe care le spunem, dar asta nu înseamnă că legile spirituale funcţionează mai puţin.
Ne lipseşte, în acelaşi timp, exerciţiul "conexiunii" - adesea halucinante şi evidente - între ceea ce spunem şi ceea ce se întâmplă în realitatea vieţii de zi cu zi. Totuşi, dacă am fi puţin mai atenţi, am observa că o simplă afirmaţie de tipul "m-am săturat să le duc pe toate-n spate" se poate materializa printr-o durere grozavă de spate, iar în cazurile mai grave, convingerea că le duci pe toate-n cârcă te poate face "cocoşat". Alteori, a spune cu patimă, cu implicare emoţională şi cu o convingere neclintită că "toate-ţi stau pe cap" poate lua forma unei crâncene dureri de cap, cum a spune că ai de-a face cu "o situaţie