Istoric prin formaţie şi ziarist la una dintre cele mai serioase instituţii de presă ale continentului - ea însăşi personaj al istoriei, BBC -, Armand Goşu avea încă din 1996 un vis pe care l-a purtat, printre prieteni şi printre confraţi, în clipe mai bune şi clipe mai rele: să facă o revistă de istorie. Purtat, visul l-a condus la rîndu-i pe istoric, pînă la a-l aduce sub cupola simbolică a Institutului Român de Istorie Recentă - unde dl Goşu este în prezent coordonator de programe. Pe firul poveştii au mai intrat cîteva personaje - mai întîi fostul ambasador al Olandei şi fondatorul IRIR, Coen Stork, apoi Andrei Pippidi, pînă nu demult directorul instituţiei. Instituţie care numai în anul trecut (al doilea al activităţii sale) a editat şase volume, care nu au trecut tocmai neobservate - ba chiar autorii unuia dintre ele au ajuns în proces cu deja proverbialul personaj politic Ristea Priboi. În urmă cu o lună, visul de altădată al dlui Goşu a prins contur: nu o revistă, ci un anuar, pus sub egida IRIR şi a Editurii Polirom din Iaşi*. Alegerea temei acestui prim număr a fost nu numai premeditată, ci şi cu totul motivată: "Subiectele cercetărilor reunite în acest volum se grupează în jurul celor două cuvinte-cheie Holocaust şi Comunism, alese din dorinţa de a provoca o discuţie despre culpabilitatea şi responsabilitatea românilor într-o perioadă a istoriei lor care a dat naştere prezentului. Falsificarea acestuia nu e posibilă decît în condiţiile ignorării deliberate a trecutului" - spune în deschidere profesorul Pippidi, trasînd un program al publicaţiei ce-o face, cred, de urmărit şi aşteptat pe mai departe. Punctul de greutate al numărului: pe de o parte (în secţiunea Transnistria şi ecouri contemporane), articolele despre deportarea, în timpul regimului Antonescu, evreilor şi ţiganilor în Transnistria (D. Deletant, respectiv Viorel Achim), despre rebeliune