Fiindcă este priceput, lui Ion Pop i s-a dus vestea în tot oraşul. În micul lui atelier din Şcheii Braşovului, cizmarul face adevărate minuni cu încălţămintea stricată.

Ceea ce puţini ştiu este că Ion Pop nu a vrut nici în ruptul capului să lucreze în meseria asta. „Dacă venea o fată să mă întrebe ce meserie am, cum era să-i spun că sunt cizmar?", spune braşoveanul. Aşa că s-a orientat spre o şcoală profesională. A lucrat chiar şi la întreprindrea Partizanul Roşu.

„La 17 ani eram ajutor de maistru. Apoi am mers în armată şi când m-am întors m-am specializat, totuşi, ca modelier încălţăminte, la Bucureşti. Îmi plăcea, de mic, să cos la maşină şi tata, care era croitor în piele, mi-a spus că sunt talentat", spune Ion Pop.

Pantofi adevăraţi în comunism

În 1971, braşoveanul s-a angajat la Casa de Modă, unde a lucrat până în 1990, ca modelier şi croitor în piele. „Lucram, lunar, cam 500 de perechi de pantofi, cizme şi sandale. Nu mi-am luat concediu nicio zi fiindcă dacă plecam eu, nu avea cine să mă înlocuiască. La Casa de Modă am lucrat tot felul de modele de încălţăminte. Pe vremea aia erau pantofi adevăraţi, nu din aştia făcuţi pe vapor. Totul era natural şi nu exista înlocuitor din piele. E adevărat că pantofii de acum sunt mai frumoşi şi e o diversitate extraordinară. Pe vremea aia, gama de materiale era mai redusă şi ne lipseau accesoriile", povesteşte cizmarul.

Cu toate acestea, se punea preţ pe încălţămine şi se organizau mereu concursuri naţionale, în care se prezentau modele de pantofi. „Eu şi încă doi fraţi, care au făcut creaţie, am participat la astfel de concursuri şi am obţinut câteva menţiuni", spune braşoveanul.

Cizmar până la moarte

După ce a părăsit Casa de Modă, Ion Pop s-a angajat la o firmă privată, unde a făcut modele de încălţăminte în serie limitată, mănuşi sau genţi. Colaboarea s-a încheiat după aproape d