De la informatică la agricultură nu e decât un pas. Depinde numai de voinţă. A vrut să trăiască altfel şi dovedeşte asta de patru ani încoace. Acesta e destinul lui Andrei Barbu, stabilit, cu tot cu familie, în comuna ialomiţeană Valea Măcrişului. Aici cultivă legume şi zarzavaturi. E afacerea lui. Mult mai spectaculoasă decât pare la prima vedere.

Poate fi ciudat să auzi tocmai un om al calculatoarelor spunând că trebuie să ne întoarcem la rădăcinile noastre, la umanitate, pentru că nu cifrele, sticla şi betonul, în mijlocul cărora trăim, sunt drumul nostru cel bun. Aşa am pornit spre Urziceni, ieşind apoi din şoseaua mare, spre Moldova, ca s-o iau apoi pe căi secundare, pline de gropi, până-n locul în care liniştea m-a înconjurat cu totul, în comuna Valea Măcrişului. Frumos şi simbolic nume. Aici, în colţul acesta al judeţului Ialomiţa. Aduce a prospeţime în farfurie. Că tocmai despre hrană eliberată de constrângerile civilizaţiei modene stau de vorbă cu Andrei Barbu, care mai întâi s-a specializat în calculatoare, după care a lăsat totul baltă şi a plecat aşa, într-o zi, unde a văzut cu ochii. Spre o cu totul altă lume. Să facă agricultură.

„Sănătatea are gust“

Ne întâlnim pe uliţa principală. Andrei vine cu o dubiţă albă. Cu ea cară marfa. Om tânăr, abia ce-a terminat facultatea în 2007 - Universitatea Politehnică din Bucureşti, oraşul în care s-a şi născut. Doi ani, după facultate, ca asistent universitar. De lucru în domeniul său nu ducea lipsă nici pe piaţa privată. Tot viitorul în faţă, în Capitală, printre betoane şi calculatoare. Până a venit anul 2009 şi atunci a spus stop. Ne ţinem acum după maşina lui, până la fermă. Noroc cu ploile astea din ultima vreme, că praful de pe uliţe s-a cuminţit. Ajungem într-o curte largă, printre solarii, un tractor, alte utilaje, o şură. Alt bărbat iese în întâmpinare, tatăl lui Andrei, Gheorghe Barbu,