Conditia de baza a unei discutii decente este acceptarea ca poti gresi, ca nu ai monopolul adevarului si cauzei bune Dra Mirela Corlatan, jurnalista de la Cotidianul care a declansat afacerea Max, s-a simtit vexata de glosele mele pe acest subiect si tine sa imi ofere o replica in lunga sa misiva gazduita de Ziarul de Iasi, in editia din 19 august curent. O discutie asupra acestui subiect este intotdeauna binevenita. Din pacate, este evident ca dra Corlatan face parte din categoria rara si ferice a Iluminatilor, cei care n-au niciodata nimic sa-si reproseze. Poate de aceea exprimarea sa nu depaseste adesea nivelul furiei primare, vecina buna cu delirul persecutoriu. Or, conditia de baza a unei discutii decente este acceptarea ca poti gresi, ca nu ai monopolul adevarului si cauzei bune, iar, prin urmare, ca pot exista opinii intemeiate, dar diferite de ale tale, care merita a fi auzite. Mai intii de toate, nu-mi pot explica felul in care dra Corlatan citeste textele mele, ca si faptul ca uzeaza in argumentatia sa de elemente sa le spunem "biografice" fara nici o legatura cu subiectul discutiei. De altfel, si acestea cu totul aproximative. Ma numeste "profesor de jurnalistica" si se lupta cale de trei mii de semne cu profesorii de jurnalistica. Este inutil sa spun ca la Universitatea din Iasi nu exista disciplina "Jurnalistica" si, ca atare, nici titlul de profesor. Eu sint istoric de meserie (cv-ul meu este pe internet!) si la sectia de Jurnalistica predau un curs de etica media. Ma trateaza, asadar, ca "jurnalist de catedra", unul care nu poate intelege subtilitatile jurnalismului "practic", fara sa stie ca traiesc in media, intr-un fel sau altul, de mai bine de douazeci de ani. Vorbeste la tot pasul de regulile meseriei "practice" de jurnalist, dar uita sa schiteze macar una dintre acestea. In fine, intr-un post-scriptum pe cit de insinuant pe atit pe atit bizar, ma