Pentru nostalgici, dar mai ales pentru microbiştii de azi, se cuvine să reamintim povestea primei echipe săteşti care a activat pe prima scenă a fotbalului românesc. Viitorul Scorniceşti s-a fondat în anul 1972 în urbea rurală unde s-a născut fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu, "naşul" înfiinţării fiind cumnatul acestuia, Vasile "Ghiţă" Bărbulescu. După şapte ani a promovat în Divizia A, însă înainte de acest pas printre iubitorii de fotbal circula o poveste.
Se spunea că Nicolae Ceauşescu nu ar fi dorit promovarea Scorniceştiului dintr-o aşa-zisă superstiţie, după ce, la trecerea din "judeţeană" în "C" şi, mai departe, în "B", reuşite consecutive în ediţiile ’76-’77 şi ’77-’78, în fiecare an conducătorului partidului îi murise câte un părinte! După promovare, Viitorul Scorniceşti a ajuns FC Olt Scorniceşti şi apoi FC Olt. La început, partidele le-a disputat la Slatina, pentru ca, o dată cu terminarea construcţiei unui stadion ultramodern, în 1986, să se mute la Scorniceşti, pe o arenă a cărei capacitate depăşea cu mult numărul locuitorilor aşa denumitului "oraş".
Revenind la începutul anului 1989, trupa olteană se reunea, la 7 ianuarie, sub comanda lui Marian Bondrea, un antrenor necunoscut la acea vreme. Un obiectiv clar nu exista. "A fost prima mea experienţă pe prima scenă. Nu am stat decât un sezon la FC Olt, dar, în ciuda a tot ce s-a spus despre această echipă, m-am simţit extraordinar, a fost o experienţă frumoasă pentru mine. De echipă se ocupau preşedintele Truţescu şi Gheorghiţă Bărbulescu. Eram singura echipă cu fanfară. Vă spun sincer că nu exista influenţă din partea lui Nicolae Ceauşescu. Doar înaintea meciurilor cu Dinamo ni se cerea, din partea conducerii şi a factorilor locali, să facem tot ce putem pentru a învinge. Chiar am şi bătut pe Dinamo în acel retur cu 1-0, a marcat Pena", a rememorat Bondrea perioada de la
