Gândul a demarat campania Şcoală nouă prin care îşi propune să determine ministerul Educaţiei şi autorităţile abilitate să creeze cadrul legal pentru aşa-zisul fond al şcolii, dar şi să ia măsurile necesare astfel încât părinţii, care "cofinanţează" anual sistemul de învăţământ, să nu mai fie nevoiţi să pună umărul la înflorirea afacerilor editurilor care publica auxiliare şi manuale, dar şi la cele ale afterschool-urilor. De asemenea, propunem schimbarea statutului juridic al şcolilor astfel încât cei care doresc să poată redirecţiona 2% din impozitul pe venit către şcoli aşa cum o pot face în prezent pentru ONG-uri.

Şcoala a început de două săptămâni, iar mulţi elevi s-au confruntat cu aceeaşi problemă de care se lovesc în fiecare an: manuale într-o stare avansată de degradare sau pur şi simplu lipsă, dar şi neconforme cu programa. La Târgul GAUDEAMUS Carte Şcolară, deschis 10 zile în centru Capitalei, cele mai multe vânzări le fac editurile care au manuale şi culegeri pentru Evaluarea Naţională sau pentru Bacalaureat.

În România, între clasele 0 – 10, învăţământul este obligatoriu şi gratuit, cel puţin în teorie. În realitate, însă, lucrurile nu stau tocmai aşa. Un calcul simplu făcut de gândul arată că părinţii cheltuie pentru un copil minimum 1.100 de lei pe an. O parte din aceşti bani merg către „auxiliare”, materiale care „îi ajută” pe elevi să înveţe mai bine, dar şi pe manuale, pe care fie nu le primesc, fie sunt prea deteriorate pentru a le folosi.

Articolul 69 din Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, aliniatul (4), prevede că „elevii şi profesorii din învăţământul de stat şi din învăţământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale şcolare gratuite, atât pentru învăţământul în limba română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii”. Acelaşi articol mai prevede că în unităţile