Vestea dizolvării partidului Forza Italia nu a surprins pe nimeni. De cel puţin doi ani, Berlusconi bătea şaua ca să pricepă iapa că Dreapta ar trebui să fie constituită dintr-un singur Vestea dizolvării partidului Forza Italia nu a surprins pe nimeni. De cel puţin doi ani, Berlusconi bătea şaua ca să pricepă iapa că Dreapta ar trebui să fie constituită dintr-un singur partid, puternic şi pe cât posibil condus de el.
Ghinionul lui e că dreapta italiană este constituită din partide cu o puternică identitate, cel puţin dacă le privim prin prisma trecului.
În primul rând, Alleanza Nazionale, partid din care chiar dacă a plecat trântind uşa nepoata lui Mussolini, rămâne totuşi un reper istoric. La fel şi partidul lui Casini, UDC, construit pe ce a mai rămas din Democrazia Cristiana după scandalul "Mani Pulite". La extrema dreaptă, Liga Nordului, cu un Bossi care ar prefera să se arunce în faţa armelor, decât să-şi "vândă" partidul lui Berlusconi.
Nu e de mirare că Il Cavaliere a început să bată din picior şi să se grăbească după ce Stânga - pe care o numeşte depreciativ "communisti" - a reuşit o mişcare similară de înglobare a mai multor mişcări politice într-un singur partid.
Refuzat şi pus în faţa situaţiei de a fugi de unul singur, a concluzionat: "Oricum nu puteam merge înainte cu aliaţi care ne-au făcut să pierdem alegerile".
Ce înseamnă pentru românii din Italia acest cutremur prevăzut încă din vară? Administrativ, foarte puţin. Economic însă, lucrurile se complică, pentru că Italia a avut o perioadă de regres, iar acum nu poate creşte, având un guvern mult prea fragil pentru a demara reforme structurale.
Aşadar, pentru români şi imigranţi, în general, faptul că Berlusconi nu are ca potenţial aliat decât Lega Nord, ceea ce nu i-ar permite să guverneze, pare îmbucurător.
Asta în contextul în care liderul nou-î
