După cinci ani de suferință, perioadă în care privea la fel și fel de arătături fotbalistice care jucau în grupele UEFA Champions League datorită ei (Urziceni, Oțelul sauCFR) Steaua s-a calificat și ea în grupele mult visate. Acest lucru nu reprezintă o performanță minoră, ba dimpotrivă, însă ar cam fi timpul să privim și mai departe de o simplă calificare. De vrăjeala cu ”e important să participi” ne-a venit acru, întrucât am văzut cum s-a aplicat acest lucru în anii trecuți la Oțelul, CFR și chiar Steaua.
Au existat însă și ani în care echipele românești au spart gheața neputinței, și aici ne referim la cele 8 puncte ale defunctei Unirea sau cele 10 ale CFR-ului din sezonul trecut. Tocmai din această cauză, Steaua are obligația să demonstreze că aroganța jucătorilor, antrenorilor și a conducătorilor, una care, deși nu a fost apreciată de presă, a dat rezultate pe plan intern și internațional, poate aduce rezultate și în grupele celei mai puternice întreceri fotbalistice din lume.
În ceea ce privește jocul Stelei de la Varșovia, acesta a fost ”arogant” doar 9 minute, perioadă în care Steaua a marcat golurile calificării. Ce a urmat nu a fost decât un ”pui de Middlesbrough”, cu Bălani, Rădoi și Dici împrăștiați pe tot terenul. Din fericire, asaltul polonezilor nu a avut o influență decisivă pe tabela de marcaj, acolo unde golul de 2-2 a venit când totul era terminat. Nu puțini sunt aceia care consideră că un gol egalizator venit mai devreme ar fi reprezentat doar un pas până la calificarea leșilor, însă asta contează mai puțin acum.
Ceea ce contează cu adevărat acum este cât de rapid va putea Reghecampf să rezolve uriașele probleme din jocul echipei. Am văzut aseară la Steaua o serie de bube care tind să devină cancerigene dacă nu sunt tratate cât mai rapid. Printre ele se numără compartimentul defensiv, acolo unde fundașii centrali fac cam t
