* In cele ce urmeaza, dragi copii, va vom spune o poveste. O poveste cu un compresorist cherchelit. De fapt, o poveste tipica pentru toti anii electorali in care se desfasoara alegeri pentru functiile de primar. Asadar, banda! * A fost odata, pe cind se potcovea puricele cu 999 de ocale de fier si se plombau strazile de 999 de ori pe luna, un sarman compresorist, un conducator de compresor din ala, mare si greu, cu care se niveleaza. Desi numele n-are prea mare importanta, mentionam ca se chema Valerica. Bietul compresorist Valerica a muncit din rasputeri, pe brinci a muncit el; fiind an electoral, strazile din orasul sau s-au asfaltat chiar si iarna, fiindca se astepta vizita unor personalitati marcante ale partidului din care face parte domnul primar. Asa se face ca Valerica n-a dus lipsa de comenzi, ci a compresorit de dimineata pina seara. Si, ca sa fie vazut ca face treaba si ca nu primeste bani de pomana, a compresorit chiar si de cite trei-patru ori in locurile mai populate; in fata bufetului mixt si in piata unde urma sa se organizeze o Hora a Unirii, de exemplu. * Dupa atita munca si iar munca, domnul compresorist Valerica si-a luat salariul. Dupa trei ceasuri, terminase deja aproape jumatate in bufetul mixt pomenit mai sus. Dupa inca doua ore, se imbatase cleste si pusese pariu pe zece beri cu un prieten ca el poate conduce compresorul chiar si in stare de ebrietate. Dupa inca un ceas, prietenul ii dadea compresoristului Valerica zece beri, deoarece pierduse ramasagul. Omul nostru fusese intr-adevar capabil sa isi conduca utilajul in stare de temeinica ebrietate... * Batrina Varvara Romanita mergea la piata dupa un morcov si o jumatate de telina. Tocmai se oprise pe partea carosabila (netezita impecabil, prin grija lui Valerica) si privea amuzata la doua turturele care stateau cioc in cioc pe un pervaz, cind compresorul a trecut peste ea. Personalul inimos