Zoom Ştiaţi că?
În timp ce Birmania a fost cucerită, Thailanda a fost aliata Japoniei în Al Doilea Război Mondial, parte integrantă a Sferei de co-prosperitate a Marii Asii orientale.
Podul de lemn din film a fost dublat câteva luni mai târziu de un pod metalic. Amândouă distruse de Aliaţi. După război, s-a reconstruit doar podul metalic.
Industria turistică scoate bani din orice. Inclusiv din nenorociri faimoase. Prin provincia Kanchanaburi trece Calea ferată a morţii, supranumită astfel după zecile de mii de prizonieri sacrificaţi de japonezi pentru construirea ei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Înscrierea acestui obiectiv în circuitul turistic mondial e un exemplu de exploatare turistică a dezastrelor.
Citesc în Programul vizitei oficiale în Thailanda: „Plecarea la Kanchanaburi pentru a vedea River Kwai Bridge şi a lua trenul ca să vizităm calea ferată a morţii“.
Cum habar n-am de istoria Thailandei, mă intrigă trecerea în program cu atâta pompă a unui mers cu trenul, chiar dacă şinele aparţin „căii ferate a morţii“. Curios, mi-am făcut rost de un ghid general despre Thailanda, mai precis, volumul dedicat acestei ţări de colecţia „Lume şi voiajuri“ a Editurii Larousse.
În paranteză fie spus, am citit şi alte volume din această serie, închinate altor ţări. Pe copertă, jos, fiecare volum are trecută precizarea: „o ţară de iubit, de înţeles, de cunoscut“. Am făcut cunoştinţă cu respectiva serie, dacă nu mă înşel, chiar în cazul Thailandei. Cum nu aveam cunoştinţă de volumele închinate altor ţări, m-a sedus îndemnul de a iubi Thailanda. Ulterior, când le-am citit şi pe celelalte, mi-am dat seama că pentru distinsa editură nu numai Thailanda, dar şi Spania, Portugalia, Germania, ba chiar şi Nicaragua, beneficiau de îndemnul „să le iubeşti, să le înţelegi şi să le cunoşti“.
Filmul care a dat lovitu
