Tocmai am intrat într-un an cu excesive conotaţii electorale, într-un an în care tensiunea vieţii publice româneşti va atinge un nivel pe care cu toţii ni-l imaginăm, dar care poate capăta evoluţii surprinzătoare datorate în primul rând felului în care principalii competetitori vor şti să-şi joace cărţile. Sursa: AGERPRES
Voi încerca astăzi să vă atrag atenţia asupra câtorva elemente care nu mi se par deloc lipsite de relevanţă. Desigur toate partidele competitoare îşi aliniază trupele, îşi verifică armamentul din dotare, fac mari eforturi pentru achiziţionarea unor noi arme din ce în ce mai sofisticate şi mai ales recrutează, astfel încât combatanţii lor să fie, dacă se poate, mult mai numeroşi decât ai adversarilor. Aici intervine, în primul rând, problema resurselor, iar avantajaţi sunt, fără niciun fel de îndoială, cei aflaţi la putere.
Toate acestea reprezintă formulele tradiţionale ale confruntării într-un an electoral, bătălia pentru primari, mai ales în contextul procedurii nedemocratice a comasării alegerilor, reprezentând una dintre etapele fundamentale dinaintea confruntări finale. Desigur există precedent pentru aproape tot ce se întâmplă astăzi, numai că, spre deosebire de perioadele anterioare, astăzi confruntarea capăta forme şi intensităţi diferite. Principalul partid implicat este chiar acel partid care dă echilibrul guvernamental astăzi, fără ca reprezentanţii săi în parlament să fi fost aleşi pe listele acestui partid, Uniunea Naţională pentru Progresul României reprezentând o construcţie politică ulterioară alegerilor din 2008.
Dar înaintea confruntării electorale propiu-zise, odată cu pregătirea legislativă a alegerilor şi cu elaborarea strategiilor electorale ale diverşilor competitori, asistăm la apariţia unor foarte ingenioase şi cât se poate de eficiente strategii pentru manipularea opiniei publice româneşti. Oricât de a
