Din motive economice şi nu numai, tot mai multe muzee încearcă să organizeze expoziţ ii temporare în jurul propriilor colecţ ii. Galeria Naţională din Washington continuă însă, cel puţin deocamdată, seria unor prestigioase colaboră ri cu instituţii europene, mai ales din lumea anglosaxonă.
Trei manifestări simultane din această primăvară au reprezentat exemple remarcabile. „Gauguin, făuritor de mituri” este rodul unei colaborări cu Tate Gallery, în timp ce expoziţia „Veneţia: Canaletto şi contemporanii săi” a fost concepută împreună cu Galeria Naţională din Londra. În fine, „Gabriel Metsu, (1629-1667)” este rezultatul unui efort tripartit alături de Rijksmuseum din Amsterdam şi Galeria Naţională din Dublin.
Este greu de crezut că o expoziţie despre unul dintre pilonii pe care se sprijină arta secolului al XX-lea poate fi mai mult decât o recapitulare a unor evenimente biografice şi aprecieri critice intrate de mult în conştiinţa publică… Oricine-i cunoaşte numele ştie despre agentul de bursă care şi-a părăsit familia şi viaţa burgheză pentru a se consacra exclusiv artei, despre săptămânile petrecute cu Van Gogh la Arles, despre abandonarea Europei pentru sudul Pacificului în căutarea unei lumi încă pure… Cât despre poziţia lui de premergător al artei moderne, nu trebuie să fii un expert pentru a vedea semnele: culorile în pictura fovilor, totemurile tahitiene în siluetele lui Picasso, arcele şi volutele cu care constrânge structurile naturii în edenurile lui Matisse.
Şi totuşi, actuala manifestare, abordând biografia şi opera lui Gauguin dintr-un unghi neobişnuit, reuşeşte să pună accentul pe ceva „nou”: excepţionalul talent narativ al artistului francez. „Gauguin, făuritor de mituri” vrea să demonstreze că distorsiunile de formă şi culoare nu au fost pentru artist un scop în sine ci i-au îngăduit să traducă în imagini multiple stări sufl