Adresa prin care Inspectoratul de Stat în Construcții anunța intempestiv renunțarea la calitatea de parte civilă în dosarul „Trofeul calității“, pe motiv că nu a constatat nici un prejudiciu, intră în contradicție flagrantă cu o altă adresă pe care același ISC o depune la dosar la sfârșitul lunii aprilie, după condamnarea lui Adrian Năstase. Acum o lună, ISC scria în adresă că se constituie parte civilă, dar socotea că prejudiciul adus instituției ar fi mai mare, undeva la 75 de miliarde, nu 64,8, cât a constatat instanța. În lumina acestor detalii noi, schimbarea precipitată a șefului ISC în primele zile ale guvernării și retragerea intempestivă a instituției din proces capătă cu totul alte semnificații.

Nimeni n-a înțeles de ce prioritatea zero a guvernării Ponta, a doua zi după depunerea jurământului, a fost trecerea Inspectoratului de Stat în Construcții de la Ministerul Dezvoltării și Turismului în subordinea guvernului. La fel cum nimeni n-a priceput de ce epurările din administrație au început taman cu șefia ISC, unde a fost adus repede Constantin Adrian Balaban Grăjdan, un personaj care a mai condus instituția în perioada martie-octombrie 2009, când PSD a guvernat alături de PDL. La vremea respectivă, dosarul „Trofeul calității“ se afla deja la Înalta Curte, iar ISC se constituise parte civilă încă din 2008. De ce n-a dispus atunci Grăjdan că ISC se retrage din proces și că nu se consideră prejudiciat? De ce n-a contestat prejudiciul calculat de procurori?

Ăsta ar fi primul mare semn de întrebare. Al doilea îl reprezintă viteza cu care ISC a descoperit că nu e prejudiciată, deși acum o lună – e adevărat, sub alt șef – considera că paguba produsă de afacerea „Trofeului calității“ e chiar mai mare decât cea constatată de instanță. Cum de a avut Grădjan această subită revelație? Ce l-a determinat să se retragă rapid din proces? Greu de explicat