Fidelă stilului său, Barcelona şi-a distrus eternul rival şi e aproape campioană a Spaniei
Sîmbătă seară, a fost un "El Clasico" pentru istorie. Şi nu doar pentru rezultatul înregistrat la final, 2-6, o umilinţă aproape fără precedent pentru Real Madrid. Ci pentru fotbalul imens jucat de cele două rivale, pentru modul în care au înţeles să lupte pentru onoare şi glorie, pentru felul în care au ştiut să savurezez victoria sau să primească eşecul. Da, a fost un meci pentru istorie. Un meci care are însă o istorie a lui, mai puţin vizibilă decît imaginile furnizate de televiziuni.
Iliada şi Odisea
Acum 3000 de ani, Homer construia Iliada, poemul epic cel mai cunoscut în istoria omenirii în care se povesteşte o bătălie. O odă adusă curajului, sîngelui vărsat, săbiilor încrucişate, un cîntec al luptătorului singur în faţa pericolului.
Homer s-a autodepăşit apoi cu Odisea. L-a propus pe Ulise, războinicul războinicilor, marele erou al tuturor timpurilor, temerar, dar mai ales inteligent, superior tocmai de aceea lui Achile.
Încă de acum 3000 de ani, Homer, deşi orb, desluşea că luptătorul inteligent întotdeauna îl va învinge pe războinicul feroce.
Pare totuşi simplist să comparăm pe Real Madrid cu un războinic feroce şi pe Barcelona cu un luptător inteligent. Însă, dincolo de termenii fotbalistici, ce-şi vor găsi locul mai încolo, e cel mai lesne mod de a explica această bătălie a Spaniei pe care cei doi coloşi au dus-o timp de mai multe luni. Real şi-a tras seva succeselor din lupte la baionetă, din victorii epice, cu accente dramatice, cu handicap surmontat pe baza argumentelor sîngeroase. Barcelonei nu-i lipsesc curajul, ambiţia, tăria de caracter, însă principala sa virtute este fidelitatea faţă de un concept fotbalistic. Pe care nu l-a trădat niciodată în acest sezon.
Un prim detaliu @N
