Puţini oameni mai au nevoie de ceas pentru a şti cât este ceasul. Însă în ultima vreme s-a observat o creştere a vanzărilor de ceasuri, în special printre tinerii cu vârste între 20 şi 35 de ani, care sunt atraşi de ceasurile de mână vintage, aşa cum s-au întors şi la aparatele de ras vechi, blugii cu tiv şi plăcile de vinil.

"Dacă este Rolexul bunicului tău este şi mai bine"

Michael Williams, care conduce un blog de modă destinat bărbaţilor - "A Continuous Lean" -, a renunţat la ceasul său Timex în 2001, când şi-a luat primul telefon. Tyler Thoreson, şeful editorial de la Gilt Man, un site de vânzări, îşi păstra ceasurile uitate într-un sertar. Şi Eddy Chai, proprietarul Odin New York, un magazin pentru bărbaţi din centrul New York-ului, a renunţat la obiceiul de a purta ceasuri atunci când avea aproximativ 20 de ani şi şi-a abandonat modelul Casio pe care-l avea.

Dar, după ce în ultimii 10 ani nu au purtat ceasuri, cei 3 bărbaţi - toţi având peste 30 de ani, se întorc la acest obicei. Thoreson, care are 38 de ani, este în căutarea unui ceas vechi din aur, IWC, cu cadran alb sau un Rolex GMT-Master. Chai, tot de 38 de ani, a purtat un Rolex vechi, care se legăna pe încheietura lui. "Nu atât de exact, dar o bijuterie", a spus el.

Şi Williams, de 32 de ani, are o afinitate pentru 3 ceasuri: un IWC Portuguese, un Rolex GMT-Master II şi un Omega Speedmaster, cunoscut şi ca "ceasul lunii" deoarece acest tip de ceas a fost purtat şi de astronauţii de pe Apollo.

"În prezent nu există alt semn mai bun de a arăta că eşti grozav decât purtarea unui ceas. Dacă este Rolexul bunicului tău este şi mai bine", a spus Williams.

Acum 5 ani timpul părea să nu mai fie măsurat prin intermediul ceasurilor de mână. Cu telefoane, ipod-uri şi alte dispozitive care arătau ora care au devenit omniprezente, sociologii vorbeau despre ceasurile de