Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie" va găzdui, din primăvară, oamenii pentru care viitorul este simplu mâine. Unul dintre aceştia este Mariana Ilea.
„Mi-ar fi plăcut să pot să ies la pensie şi să-mi cresc nepoţii, dar nu se mai poate. Nu ştiu dacă mai am timp să-i cunosc. Asta e cel mai mare regret al meu", spune Mariana Ilea, o clujeancă în vârstă de 50 de ani, diagnosticată cu cancer în ultimă fază şi ţintuită la pat din vara lui 2009. Ea zice că se bazează pe sprijinul soţului său şi nu ar fi de acord să se mute într-un centru specializat unde să primească asistenţă - un loc asemănător cu Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie", unde miercuri a avut loc Ziua Porţilor Deschise - însă că pentru cei singuri ar fi de mare folos o astfel de instituţie.
La Mariana Ilea vine săptămânal un voluntar din partea Fundaţiei Creştine Diakonia Cluj, care oferă sprijin bolnavilor de cancer în fază terminală. „Abia aşteptăm să se deschidă acest centru. Ar fi de mare ajutor pentru bolnavii de cancer în fază terminală care sunt singuri şi nu au pe nimeni", spune Andrea Vega Varga, asistentă medicală de profesie şi membru în Diakonia. Aceştia oferă îngrijiri la domiciliu la 47 de bolnavi din oraş.
I-a tăiat sânul stâng
Drama Marianei Ilea a început din 2002. Atunci a simţit că are un nodul la sânul stâng, însă, de teamă, a tot amânat să meargă la medic. Acum regretă. „Dacă ştiam... poate azi ar fi fost altfel. Cine ştie", afirmă femeia. Un an mai târziu a fost diagnosticată cu tumoare mamară, i s-a făcut operaţie şi i s-a extirpat sânul stâng. Au urmat apoi controalele din 3 în 3 luni, apoi din 6 în 6 luni, medicamente peste medicamente. „Când mi-au tăiat sânul m-am consolat cu gândul că va fi mai bine. Însă... am mers înainte şi voi merge înainte pentru cei doi băieţi ai mei, faptul că ei există şi îi pot vedea zilnic îmi dă putere să m
