În cercul mai larg al USL, dincolo de elita politică restrânsă, există opinii despre procesul regionalizării, care contrazic comoditatea liderilor.

Regionalizarea rămâne un subiect neclar. Guvernul nu a elaborat deocamdată un proiect, anunţând că iniţiază în prealabil consultări mai largi, dar au reţinut atenţia câteva declaraţii şi studii sociologice care sugerează că există totuşi sânul majorităţii o anumită controversă.

Foarte recent, un sondaj de opinie realizat de IRES aduce la iveală că majoritatea populaţiei româneşti nu manifestă o spaimă atât de mare pe cât se spune faţă de o regionalizare care ar ţine cont de istoria şi de specificul etnic al provinciilor. La întrebarea : „Consideraţi că separarea maghiarilor pe criterii etnice ar putea constitui un risc al regionalizării pentru România?” 48,9% răspund DA şi 46,7% răspund NU. Ca să înţelegem însă o anumită tendinţă a societăţii româneşti, una care va fi tot mai vizibilă în anii care vin, să remarcăm şi distribuţia pe vârste. Mai mult de jumătate din cei trecuţi de 51%, sunt de părere că utilizarea criteriului etnic ar fi un pericol, dar în categoria de vârstă cuprinsă între 18 şi 35 de ani, numai 37,2% sunt de părere că ar exista cu adevărat vreun risc.

Acest sondaj ar trebui însă utilizat cu discernământ, căci el măsoară nu opinia românilor faţă de o problemă dezbătură cu calm şi sinceritate, ci percepţia rezultată la capătul unor numeroase campanii agitatorice. Se ştie că toţi militanţii anti-regionalizare vorbesc despre „separarea maghiarilor pe criterii etnice” ca despre un pericol de la sine înţeles, ceea ce face ca mulţi respondenţi să fi spus DA în mod automat. Există deja în viaţa publică românească un lexic infamant: „separatism”, „criterii etnice”, „federalizare” şamd. Sondajul descrie aşadar o stare modificabilă prin dezbateri capabile să cureţe lexicul de