Agentia pentru Strategii Guvernamentale a dat publicitatii o cercetare sociologica asupra comunitatii de romani din Italia, realizata la sfarsitul anului trecut de catre Metro Media Transilvania. In afara de interesul metodologic deosebit (este prima cercetare romaneasca de acest gen care are drept obiect o comunitate din afara tarii), intreprinderea este de salutat pentru ca denota interesul Guvernului pentru o problema majora, care nu afecteaza doar emigratia romana din Italia, ci si pe toti romanii, in contextul in care viata fiecaruia dintre noi este influentata de statutul pe care ni-l acorda ceilalti membri ai Uniunii Europene. Pentru prima data, avem ocazia sa aflam – altfel decat prin intermediul anecdoticului – cine si cum sunt compatriotii nostri aflati in strainatate.

Unul din cele mai interesante capitole ale studiului mi s-a parut a fi cel referitor la identitatea etnica a romanilor care traiesc si muncesc in Italia. La nivel declarativ, cei mai multi (76%) se declara a fi mandri de cetatenia romana. Atunci cand se raporteaza la populatia autohtona, constatam insa ca, prin majoritatea covarsitoare a atributelor, romanii se autodefinesc ca fiind inferiori italienilor: acestia ar fi mai prietenosi, mai uniti, mai toleranti, mai pasnici, mai indrazneti, mai cinstiti, mai increzatori in sine etc. Aceasta perceptie unilaterala nu poate sa nu creeze un sentiment de inferioritate in relatia imigrant-autohton. Exista un singur atribut prin care romanii se valorizeaza pozitiv: sunt mai harnici, iar italienii, mai lenesi. Este rezultatul unui mecanism de autoaparare, la urma urmelor ei sunt acolo tocmai pentru asta, ca sunt muncitori.

Mai complicate sunt lucrurile o data ce examinam relatiile cu minoritatile. Constatam ca romanii aflati in Italia sunt in general mai toleranti decat cei din tara fata de minoritatile sexuale si religioase (fapt