Una din luptele care par că se dau în jurul actualei tentative de revizuire a Constituţiei – sau cel puţin asta este una din temele de dezbatere – se referă la raportul de putere dintre preşedinte şi Parlament. Cu alte cuvinte, care din cele două puteri alese direct să prevaleze asupra celeilalte. Acum, cele două par a se afla într-un echilibru sprijinit pe o serie de ambiguităţi a căror rezolvare solicită intervenţia, mai mult sau mai puţin convingătoare, a judecătorilor de la Curtea Constituţională.
Dezbaterea despre cum ar trebui aşezate lucrurile în viitoarea lege fundamentală este viciată prin personificarea celor două instituţii: una este Traian Băsescu, cealaltă – Crin Antonescu. Cele două personaje se află într-un război care a depăşit limitele conflictului politic. După ce, în urmă cu doi ani, domnul Băsescu iniţia (formal, prin Guvernul Boc) un proiect de revizuire prin care extindea prerogativele preşedintelui în dauna celor ale Parlamentului (am scris despre asta în articolul Proiectul de revizuire a Constituţiei, în cifre, publicat în această pagină în 6 iunie 2011). Acum, comisia condusă de Crin Antonescu propune un proiect de revizuire care reduce până la derizoriu atribuţiile preşedintelui. Partea cea mai curioasă a poveştii este că revizuirea nu va afecta mandatul lui Traian Băsescu, ci mai degrabă pe cel al lui Crin Antonescu, în măsura în care acesta va exista, aşa cum afirmă acum reprezentanţii USL.
Dacă-l întrebi pe preşedinte, sau pe unul dintre susţinătorii săi, de ce doreşte un Parlament mai slab (şi mai mic), va focaliza de îndată asupra unor parlamentari corupţi, chiulangii, ineficienţi. Invers, partizanii actualului proiect de revizuire vor aminti de cele şapte milioane de cetăţeni care au votat destituirea, de tăierea salariilor şi creşterea TVA. Din nou, păcatul personalizării. Facem legi pentru sau împotriva deputatului X,
