Imaginati-va cum ar fi ca zi de zi sa va duceti copilul la scoala, in spate sau in brate. Si nu pentru ca nu are chef de carte si numai astfel poate fi urnit de acasa, dimineata, cind motaie a somn. Ci pentru ca nu poate sa mearga, din nastere. Dar vrea cu orice pret sa invete. Va treziti atunci in fiecare dimineata, il imbracati, il incurajati, il luati in circa si porniti la drum. Nu conteaza ca trebuie trecute dealuri. Ca afara e noroi, e zapada, bate vintul sau e viscol. Copilul trebuie sa ajunga la scoala, la ora 8 si nu mai tirziu. Prin aceste chinuri trec zilnic familiile Biancai si Laviniei. Doua fetite de opt si respectiv noua ani, care nu se pot deplasa singure. Bianca, din satul Coropceni, este adusa zilnic la gradinita in brate de mama ei, iar Lavinia, din Ciortesti, este luata in spate de tata, ca sa poata ajunge la scoala. Oricit de greu le-ar fi, cele doua fetite nu vor sa renunte la carte. Amindoua, parca un facut al sortii, vor sa ajunga "doctorite". "Ca sa nu mai fie copii bolnavi", spune una dintre fetite. Bianca are opt ani si locuieste in Coropceni. Pentru ea, viata a fost crunta inca de la nastere. S-a nascut cu "diplegie spastica". Cu alte cuvinte, are nevoie periodic de operatii pentru alungire de tendoane. Pina acum a facut sase operatii. Asta nu i-a dat insa niciodata speranta ca va putea merge. Picioarele ei nu o vor asculta poate niciodata. Acum, oriunde vrea sa se deplaseze, fetita are nevoie de ajutor. Ca sa iasa la strada, "sa mai vada lumea", ca sa mearga la toaleta, la o plimbare, pina la o prietena sau la scoala. In fiecare dimineata, Valerica Benta isi duce fiica in brate la gradinita Peste tot este purtata in brate de mama ei, Valerica Benta, in virsta de doar 26 de ani. "Am s-o tirii cit am sa mai pot", spune aceasta, emotionata, in timp ce o tine in brate pe Bianca, dar nu o lasa din mina nici pe cealalta fetita a ei, Georgiana,