Mare vîlvă a făcut anul trecut arestarea fiului prefectului din Bihor. Fiul unui prefect! Pare puţin, pentru cineva care nu ştie ce este un prefect în România, o ţară în care amintirea primilor secretari judeţeni ai PCR a rămas adînc întipărită chiar în cultura politică. Poziţia instituţională a prefectului nu este foarte strălucită, el mai mult controlează decît conduce. În România reală, însă, prefectul este un mic prinţ peste parcela sa de ţară. Influenţa sa este mult mai mare decît spune legea, o simbolistică impresionantă dezvoltată de un secol şi jumătate de stat modern centralizat îl consacră în rolul de uns local al unsului mai mare din Capitală. Fiul prefectului a fost arestat. Iar fiul prefectului nu este un amărît care fură din casă ca să-şi cumpere droguri. Fiul prefectului din această poveste este un afacerist în toată regula, om de vază, arestat pentru afaceri cu benzină urît mirositoare. Cine era procurorul anonim care l-a arestat? Nu îl încadram deloc în peisaj. Aflăm acum, cînd scandalul a reizbucnit. Îl cheamă Alexandru Lele şi are toate caracteristicile unui rebel pe care sistemul l-a exclus. Prefectul a fost destituit atunci, dar amicii săi nu au uitat. Procurorul nostru este acum anchetat pentru acea arestare. I s-a făcut percheziţie la domiciliu şi, ca orice rebel din sistem, a cerut ajutorul presei. Aceasta a relatat pe larg, arătînd că ancheta se desfăşoară la ordinele unui mai mare procuror de la Bucureşti, acelaşi implicat în scadalul "Ciuvică". Prim-procurorul judeţean îl deplînge într-o conferinţă de presă pe săracul fiu de prefect arestat doar aşa, din cauza numelui, pradă mîniei populare, ca nobilii în timpul Revoluţiei franceze. Nu ştiu cine are dreptate acolo, în acte. Dar presa nu prea crede şi nici publicul. Atmosfera de complicitate, obedienţă politică şi opacitate în care este învăluită Procuratura în România nu îi prea dă