Prima zi a lunii noiembrie urma să le aducă abonaţilor RadioTV o veste bună şi una rea. Vestea bună era că programul televiziunii creştea cu şapte ore pe săptămână. Cum televizunea română emitea şapte zile din şapte, de la 1 noiembrie programul fiecărei zile urma să fie mai lung cu 60 de minute. Vestea rea consta în faptul că ora suplimentară era alocată emisiunilor de propagandă.
În toamna lui '89, muza i-a vizitat adesea pe născocitorii formei de folclor urban cunoscută sub denumirea de "bancuri". Stimulat de zvonurile despre înlocuirea lui Ceauşescu, de ştirile venite via Europa Liberă din "ţările frăţeşti", dar şi de popularizarea până la saturaţie făcută evenimentului de presa românească, autorul anonim s-a pus pe croit anecdote. Şi propaganda deşănţată pentru Congres din presa românească trebuie că-l va fi inspirat.
Încă din vremea lui Lenin partidul bolşevicilor a acordat presei o atenţie deosebită. Ziarele, se exprimase Vladimiri Ilici în multe rânduri, sunt instrumente de propagandă menite să promoveze linia partidului. Presa scrisă fusese avută în vedere, însă, după apariţia televiziunii, şi ei i s-a aplicat acelaşi regim. Forţa mai mare de pătrundere a propagandei vorbite i-a făcut pe oficialii de la partid să acorde televiziunii o atenţie sporită. Gazetarii din presa scrisă şi audiovizuală erau consideraţi "lucrători pe frontul ideologic". Oficial, evenimentul toamnei era al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. Iar propaganda se muncea să lase impresia că toată suflarea abia-l aşteaptă. Ziarele şi spaţiul de emisie or fi fost considerate insuficiente ca să acopere o aşa mare sărbătoare.
Despre cozi, raţionalizarea alimentelor de primă necesitate şi despre programul de la televiziune povesteşte majoritatea celor puşi să depene amintiri din "Epoca de Aur".
Acoperişurile blocurilor din municipii şi
