Asemenea singurătătii din De ce-as fi trist, personaj feminin întrupat, care se-ascunde de oameni în odaia singuraticului ori doarme în pat de-a lungul, între pături", si sinuciderea, asa cum apare în cărtile scrise de Cioran, devine un personaj" cu o anume corporalitate. Un alter ego al celui care meditează, un echivalent al lui Monsieur Teste, care trece încetul cu încetul de la statutul de entitate dependentă de gînditor la cel de personaj independent. În reprezentările simbolice pe care literatura ori artele plastice le-au dat mortii există un chip hidos, altul proaspăt si atrăgător, unul feminin si unul masculin, după cum si genul substantivelor care denumesc moartea diferă de la o limbă la alta: în germană, de pildă, unde substantivul e masculin, der Tod, poezia preferă îngerul mortii. Sinuciderea cioraniană le include pe toate: e si un personaj feminin (incluzînd ideea de moarte, care si în română si în franceză sînt substantive feminine) si masculin (în franceză le suicide), si tînăr, si bătrîn, si seducător, si respingător. În tinerete Cioran scrie despre sinucidere în limba română - o ea asadar - si aceasta îl chinuie si-l atrage într-o relatie de dragoste si ură, dintre acelea în care cei doi nu pot trăi nici împreună, nici separat. Subtila schimbare de sex" a personajului Sinucidere, care se produce o dată cu prima carte publicată de Cioran în franceză, Précis de décomposition, transformă încetul cu încetul si relatia gînditorului cu personajul său. Le suicide ajunge un companion fidel, un prieten care îmbătrîneste o dată cu el si moare înaintea lui. Nu este neapărat o victorie căci presupune abandonul mortii liber alese în favoarea celei naturale, or, notează Cioran în Caiete I (trad. de Emanoil Marcu si Vlad Russo, Humanitas, 1999), Orice moarte naturală e compromitătoare" (p. 44).
Cioran dă consistentă unui personaj, fie el s