Din motive de securitate, fosta ostatica franceza a evitat sa comenteze declaratiile jurnalistilor romani Intr-o conferinta de presa convocata la Paris, la trei zile dupa eliberarea ei, ziarista Florence Aubenas a tinut sa precizeze, de la inceput, ca stie ca nu s-au cerut bani in schimbul ei si al interpretului irakian, Hussein Hanun. Cu aplomb, ironie si, aparent, cu detasare, ea a relatat cronologic cosmarul prin care a trecut de la 5 ianuarie seara, cand a fost rapita, in plina strada, la Bagdad, de patru oameni inarmati, si pana sambata, 11 iunie. "Pivnita foarte mica in care am stat ma face sa am putine lucruri de spus", a precizat ea. In realitate, a povestit foarte multe despre rapitori si comportamentul lor, despre paznicul ei, mereu acelasi, singurul caruia avea voie sa i se adreseze, despre faptul ca i-au schimbat numele intr-unul specific arab, "Leila", si ca, apoi, i-au dat numarul 6, ca intr-o puscarie ori lagar. De doua ori pe zi era scoasa afara din catacomba, fiind strigata astfel: "Nr. 6, la toaleta!". La pranz, primea orez pe care-l manca pe intuneric, fiind mereu legata la ochi. Desi alaturi de ea, in pivnita, se gasea mereu Hussein, ea a aflat foarte tarziu. Fluent si exact, tinand bine minte datele, ea a relatat si interogatoriile la care a fost supusa de la inceput, cu intrebari de ordin politic (atitudinea Frantei in timpul razboiului din Algeria, problema palestiniana sau prezenta americana in Irak) si despre alegerile din Irak. A fost chiar batuta, la un moment dat, intrucat vorbise cu un alt coleg. Florence a fost intrebata, imediat dupa ce si-a incheiat expunerea, despre reactia ei la ceea ce au declarat jurnalistii romani despre viata in comun in acea pivnita. Cu aceeasi ezitare ca si duminica, atunci cand a fost chestionata in legatura cu aceasta problema, ea a spus: "Situatia e foarte delicata. Am foarte mult respect pentru marturia ro