Nu știu cât feluri de cucuvele or fi existând pe lume. Eu credeam că două, cele de la Cotroceni și restul. Primele ne sunt bine cunoscute din cimiliturile politice de pe vremea lui Iliescu, tot așa de valabile și pe cea a lui Băsescu.Le-aș zice cucuvele mincinoase acestora, întrucât fostul președinte nu prea și-a găsit beleaua. Nu și-o va găsi nici actualul, spre deosebire de cei care erau gata să jure anul trecut că da. Acum le-a venit rândul să dea cu subsemnatul, sub ochii indiferenți, sau poate doar blegi, ai așa zisei puteri USL. Ți-ale dracului de cucuvele! Vorbesc de cele care cântă prin podul Cotroceniului, făcându-i pe proștii de trăgători cu urechea să creadă că podul de piatră al coabitării s-a sfărmat și-a venit apa chioară a unei noi suspendări prezidențiale și l-a luat. Atât așteaptă nește cucuvele de pe alte meleaguri! Și unele chiar de pe la noi, cunoscute pentru sârguința cu care duc cântecul cucuvicesc autohton peste hotare!  Cu privire la celelalte, cucuvele obișnuite, ca să le spun așa, există, cel puțin în lumea satului, părerea aproape unanimă că sunt aducătoare de ghinion, ba chiar că sunt vestitoare ale morții. Așa credeam și eu până mai zilele trecute, când un vecin de la țară mi-a povestit o întâmplare terifiantă trăită recent chiar de el. O cucuvea tot dădea târcoale casei sale, numai că omul, în loc s-o gonească, a început să-i vorbească frumos, gândindu-se ce i-ar putea da de mâncare. N-a fost nevoie, căci înaripata noctambulă își făcea singură rost de-ale gurii. De-ale ciocului, mai bine zis. În urmă cu o lună, omul si-a pus dușumea în casă.  La puțin timp după ce a terminat treaba,  s-a culcat într-una dintre odăi, uitând că smoala fierbinte, pe care o folosise mai devreme pentru izolație, emană până se răcește vapori toxici. A simțit cum începe să se învârtă casa cu el, timp în care s-au auzit niște ciocănituri insistente în geam. S-a