Modul in care s-a finalizat cazul Lockerbie este contestabil in primul rind in plan moral, fata de familiile victimelor. Este insa contestabil si din punct de vedere politic, pentru ca ii ofera lui Gaddafi o nemeritata victorie de imagine. Poate ca guvernul autonom scotian a calculat atent situatia si a decis ca imperativele umanitare sint mai importante decit executarea pedepsei. Sau poate ca au aparut dubii in privinta vinovatiei condamnatului, asa cum s-a speculat intens in ultimii ani. Ori, in fine, poate ca interesele economice - in primul rind, cele energetice - sint astazi mai importante decit memoria atentatului din 1988. Fapt este ca Abdelbaset Ali al-Megrahi a fost primit ca un erou in Libia, dupa ce autoritatile scotiene au considerat ca isi poate petrece in liberate ultimele zile sau saptamini din viata. Nu are rost sa insistam aici asupra contextului in care a fost condamnat al-Megrahi. La 21 decembrie 1988, zborul PanAm 103 s-a sfirsit prin explozia unei bombe la bordul aeronavei, deasupra localitatii scotiene Lockerbie, soldata cu moartea celor 243 de pasageri, 16 membri ai echipajului, precum si a 11 persoane aflate la sol. Inca din primul moment, suspiciunile au fost indreptate catre serviciile secrete libiene, in acea vreme principalul organizator si finantator al terorismului anti-american. Suspiciunile au capatat, treptat, un contur tot mai pronuntat, iar sfirsitul Razboiului Rece a facut ca Libia sa ramina singura. In final, dupa 11 ani de la atentat, autoritatile libiene au permis judecarea a doi responsabili din cadrul serviciilor secrete de catre un complet de judecata scotian, pe teritoriul ("neutru") al Olandei. Unul dintre ei a fost achitat, dar celalalt - al-Megrahi - a fost gasit vinovat si condamnat in 2001 la pedeapsa maxima pe timp de pace in orice stat membru al Consiliului Europei - inchisoarea pe viata. Ma numar printre cei care con