Cadre din fostul MApN, chemate să „facă ordine“ în decembrie 1989, pun crimele pe seama Securităţii şi a unor „indivizi cu pregătire, infiltraţi“. Sursa: EVZ
„Armata e de partea poporului!“ şi „Armata e cu noi!“ sunt doar două dintre scandările ce se puteau auzi pe străzile Timişoarei în zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Iar însemnările „Jurnalului de luptă“, depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara, aflat în prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, par să le confirme.
Potrivit înscrisurilor, trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA ar fi acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor din decembrie 1989.
Jurnalul mai arată că regimul s-ar fi folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi. Scopul din umbră - „a arunca vina pe seama armatei“.
Securitatea, „infiltrată“ printre forţele de ordine
Teoria conspiraţiei, paranoia şi o stare generală de confuzie. Acestea sunt concluziile raportului înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, şi care constituie partea cea mai importantă a Jurnalului depus la instanţa supremă. Potrivit acestuia, o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara ar fi fost cauzată de „includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine (trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă şi prin infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii“.
Aceeaşi sursă se „aruncă“ şi într-o caracterizare succintă a celor în jurul cărora se construise diversiunea, precizând că aceştia „acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor“.
„Aveau lanterne