Dorina Ailincăi are 28 de ani şi locuieşte în satul Cheliş, comuna Suliţa, judeţul Botoşani. A absolvit Facultatea de Administraţie Publică, însă nu a apucat să profeseze niciodată. Avea un soţ, un copil şi-o viaţă senină când, într-o zi, cerul a căzut peste ea şi lumea s-a sfârşit. Era în primăvara lui 2007, iar Cosmin avea 2 ani şi 7 luni. Învăţa să vorbească, să se mire şi să se bucure. Ş-abia începuse să trăiască, când moartea îi crescuse umbră. L-a încercat întâi în joacă.
În spatele urechii drepte i-a apărut o mică umflătură. Ca o pişcătură de insectă, îşi aminteşte mama. A crezut că va trece de la sine, numai că gâlma a început să se umfle, să se înroşească şi să-l doară pe băieţel. Au mers la spitalul din Botoşani, unde un medic a presupus că e vorba de un ganglion inflamat. Cum tratamentul prescris de el nu a avut niciun efect, Cosmin a ajuns, în iulie 2007, la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi, unde a fost operat. În urma biopsiei, medicii de aici au concluzionat că băieţelul are „o boală autoimună. Au zis că nu-i nimic grav şi ne-au trimis acasă, fără tratament”.
Nimic grav însemna, de fapt, o mulţime de celule canceroase care-i mâncau din os copilului. Mama avea să afle diagnosticul adevărat mult mai târziu, când copilul a început să se simtă rău şi să piardă în greutate şi a ajuns din nou cu el în spital. Histiocitoză cu celule Langerhans. „O boală rară. La Institutul Oncologic Fundeni, unde ne internăm periodic, nu mai e niciun copil cu diagnosticul lui.”
Poezii cu citostatice
Şase luni a fost bine. Părea că boala îl uitase, iar el reîncepuse să se joace de-a viaţa. Mergea la grădiniţă, îşi făcuse prieteni, se înscrisese la cursuri de dans. Apoi, în 2008, boala a recidivat şi-o altă tumoare a apărut lângă urechea stângă a copilului. „Se intervine chirurgical (24.11.2008) şi se descoperă distrucţia corticalei externe mas
